Profesorul model, elevul sistemului

Profesorul model, elevul sistemului

Maria Boboacă


Trăim în niște vremuri în care elevului îi este constant reproșat faptul că nu este pregătit într-un procentaj maxim la toate materiile, indiferent dacă acesta e în clasa a zecea pe profil real și nu a reușit să învețe toate lecțiile la geografie.Părerea sinceră a unui simplu elev? Lumea e plină de oameni care știu “puțin din toate”, dar cu ce ajutăm societatea fiind mediocri din toate punctele de vedere? Prefer să fiu cel mai bun informatician, chiar dacă nu cunosc toate capitalele lumii, chiar dacă nu știu că în 1054 a avut loc Marea Schismă sau nu am un nivel avansat la franceză. Dar cum pot explica asta unui profesor ce predă materie umană, care dictează din spatele catedrei, în fața unei clase de matematică-informatică, aceeași lecție stufoasă predată colegilor de la științe sociale? Majoritatea dintre noi ne-am confruntat cel puțin odată cu acest fel de frustrare. Sistemul actual care ne face să alergăm în derivă după note mari ajunge să ne antreneze într-o competiție nesănătoasă.Foarte des întâlnim profesori care își doresc să ne ducem la concursuri și olimpiade, fără să ne întrebe dacă avem timpul necesar pentru a ne pregăti. Pentru a vă da un exemplu concret: eram în clasa a opta, semestrul doi, mă străduiam să învăț la română și matematică pentru a intra la liceul dorit, iar doi dintre profesorii mei puneau o presiune imensă pe mine pentru a merge la un concurs și o olimpiadă, niciuna dintre materii fiind cea la care urma să dau examenul sau pe care aveam de gând să o aprofundez în liceu. Mi s-a spus ca voi avea media zece, fără a învăța lecțiile predate normal în timpul orelor de curs, dacă particip la acestea, lucru care era nedrept față de colegii mei care erau nevoiți să știe fiecare lecție oră de oră. Concursurile sunt ceva extrașcolar, așadar media pe care aș fi avut-o la clasă nu avea nimic de a face cu ceea ce făceam în afara orelor de curs. Presiunea care era pusă pe mine mă făcea să simt că dacă nu pot lua un punctaj mare la concursuri, nu aș fi un elev suficient de bun, aș dezamăgi, deși la momentul acela cel mai important lucru pentru mine era examenul.
În altă extremă, vom arunca o privire la profesorii care uită complet ce e școala. Tuturor ni s-a întâmplat să așteptăm minute bune venirea unui profesor, dar există și cazuri în care acesta nu își mai face apariția întreaga oră, fără să anunțe clasa, fără să fie trimis un suplinitor. Ca elev, atunci când nu vii la ore ești nevoit să anunți, în caz contrar primești absențe, dar profesorii nu au parte de același regim. Un alt stereotip asemănător este cel al profesorului care vine la oră, dar uită de ce este la catedră. De câte ori nu vi s-a întâmplat ca în timpul orei de curs omul care are scopul de a te învăța să scoată telefonul și să înceapă să butoneze, să aibă “apeluri importante”, ori să iasă din clasă minute bune?Frustrarea cea mai mare a unui elev, mai ales în anii terminali, este că venim la școală pentru a pierde timp prețios. Dacă dintr-o zi cu șase ore de curs, adică 300 de minute, am face un calcul luând în considerare de câte ori profesorii au întârziat, au dat apeluri, sau au avut orice altă activitate în timpul orelor, ce am obține? Personal, am făcut acest calcul într-o zi aleatorie de școală, rezultatul fiind următorul:  29 de minute de întârziere a profesorilor, dintr-un total de șase ore, un apel telefonic dat în timpul uneia dintre ore, apel care a durat în jur de zece minute și o oră în care ni s-a spus să facem ce vrem/ să învățăm pentru ora pe care o aveam după cea curentă. Nu spun că exagerarea este bună, nimeni nu crede că ajută cu ceva să scriem până la epuizare timp de 50 de minute, sau să învățăm manuale întregi la materiile care nu sunt legate de profil, dar în același timp nu consider că este benefică nici extrema opusă, cea în care nu învățăm absolut nimic.Aș vrea să vă mai dau încă un exemplu, înainte să tragem linie: profesorul spune “copiați din carte”, acest profesor nu explică mereu lecția, fiindcă avem totul în carte, nu-i așa? Copiem teoria, învățăm formulele, apoi rezolvăm problemele, cât de simplu! Am întâlnit de multe ori acest gen de profesori care ne dau un material pe care să îl tipărim repede în minte, după care se presupune că trebuie să știm să rezolvăm orice exercițiu. Unii profesori chiar te fac să simți că ai un nivel intelectual foarte scăzut dacă ai nelămuriri cu privire la lecție sau dacă ceri să ți se mai explice iar ceva, motiv pentru care mulți elevi nu mai pun întrebări, preferând să consulte un coleg în pauză sau să caute pe internet ori în alte surse. În aceste cazuri, care mai este rolul profesorului? De ce mai este acesta prezent lângă noi?Probabil sunt unul dintre elevii care au o pică mai mare pe sistemul educațional din România, iar sistemul forțează mâna profesorilor de foarte multe ori, făcându-i să devină plictisiți de propria materie predată în același fel ca acum 20 de ani, făcând totodată elevul să piardă interesul și, în mod special, creativitatea, deoarece suntem roboți obligați să scrie după dictare, să transcrie lecțiile de pe carte pe caiet, să învățăm pagini întregi.Să nu uităm de note, drama fiecărui elev. Am citit acum ceva timp un studiu de caz efectuat pe elevii unor universități din Asia: în studiu erau înscriși 50 de elevi, 25 dintre aceștia aveau de învățat un număr de 300 de pagini pentru un examen cu dată fixă, iar 25 aveau de învățat 300 de pagini fără a avea un deadline, fără a se izbi de repercursiuni precum un examen picat. La 3 săptămâni după data în care primii 25 au susținut examenul, toți cei 50 de participanți au fost chemați pentru a susține un examen, aceștia neștiind că se va întâmpla asta. Rezultatul final a fost următorul: elevii care învățaseră pentru examenul care avusese loc cu 3 săptămâni în urmă au avut un procentaj de reușită de 53%, pe când cei care nu au avut acel examen dețineau procentul de 78%. Explicația celor ce au făcut acest studiu a fost următoarea: când ești setat să înveți o cantitate de informații pentru o dată exactă, îți programezi creierul să dețină informația până în acel punct, după care o poți șterge din memorie. De ce? Fiindcă o înveți doar pentru a trece un examen, nu pentru a rămâne cu ceva după. Am realizat că acest studiu este real în momentul în care, după un test la biologie, am vrut să ajut un coleg care a lipsit o săptămână de la școală, iar la doar șase zile de la susținerea lui, uitasem aproape jumătate din ceea ce am învățat în mod mecanic. În schimb, încă dețin foarte multe informații legate de istorie, materie care m-a pasionat enorm încă din clasa a treia; de fiecare dată când citeam o informație, o citeam pentru că îmi plăcea, voiam să o iau cu mine, ci nu pentru un test sau un examen.Profesorii ne cer să învățăm pagini întregi “pentru că așa trebuie”, “pentru că așa am făcut și noi la vârsta voastră”, “pentru că așa au făcut oamenii care au succes”. Nu. Succesul nostru nu are să vină din sistemul actual căruia trebuie să ne supunem, dar în paralel să luptăm pentru un viitor pentru care școala nu ne pregătește.Întrebarea este: câte generații mai trebuie sacrificate pentru ca sistemul să se schimbe? Bineînțeles, rămânem cu speranța, “poate anul viitor..”.


Aveți încredere în noi și nu uitați  : AVE începe schimbarea !