Discriminare în școli: o problemă aruncată sub preș!

Daria Bogoslov

Cel mai probabil toți elevii care beneficiază sau au beneficiat de sistemul românesc de educație au sesizat că discriminarea este un fenomen larg răspândit în toate școlile din țară. Din păcate, cultura noastrăeducațională și contextul în care trăim și ne desfășurăm activitatea de zi cu zi favorizează răspândirea acestui fenomen. Adevărul este că de cele mai multe ori elevilor români nu li se oferă o educație în acest sens nici acasă de către famile, nici la școală de către profesori. O mare parte din cadrele didactice adoptă un model învechit de educare, punând accent pe această problemă întâlnită tot mai des în școli.

Ce este discriminarea?
Discriminarea nu este altceva decât încălcarea dreptului la egalitate, iar acest drept este încălcat de cele mai multe ori în școală. Discriminarea se bazează pe o prejudecată, care nu este altceva decât o idee preconcepută, greșită, pe care și-a facut-o un om despre altcineva. În art. 7 din Statutul Elevului se precizează faptul că elevul are dreptul de a beneficia de tratament nediscriminatoriu din partea, conducerii, a personalului didactic și din partea altor elevi din cadrul unității de învățământ. Unitatea de învățământ preuniversitar are obligația să se asigure că niciun elev nu este discriminat sau hărțuit pe criterii de rasă, etnie, limbă, religie, sex, convingeri, dizabilități, naționalitate, cetățenie, vârstă, orientare sexuală, stare civilă, cazier, tip de familie, situație socio-economică, probleme medicale, capacitate intelectuală sau alte criterii cu potențial discriminatoriu. Totuși, cei mai mulți aleg să ignore problema sau să pretindă că aceasta nu există.

Care sunt formele discriminării?
Intoleranță și discriminarea pot lua multe forme. De multe ori victimele nici nu realizează că sunt agresate, decât atunci când este deja poate prea târziu. Este important să cunoaștem formele sub care poate să apară discriminarea ca să putem acționa în timp și să încercăm să combatem problema. Exemple ale discriminării sunt: colegii tăi refuză să colaboreze cu tine la activitățile de grup sau nu te primesc în grupul lor de joacă; cadrele didactice au un comportament nedrept față de tine și te tratează diferit față de ceilalți elevi, indiferent de capacitatea ta de a face față cerințelor școlare; ți se adresează frecvent cuvinte jignitoare sau injurii; colegii ți se adresează folosind o poreclă ofensatoare, deși le-ai explicat de multe ori că acest lucru te deranjează; la adresa ta se fac des comentarii ironice sau răutăcioase; în prezența ta se fac frecvent glume cu privire la etnia, religia, fizicul, starea materială sau orientarea ta sexuală; sunt răspândite zvonuri false în ceea ce te privește; ești agresat fizic de colegi sau de alte persoane (loviri, îmbrânceli, scuipat etc.), iar agresiunea poate să ia forme extreme; primești amenințări din partea cuiva și te temi pentru propria siguranță; te-ai confruntat cu distrugerea intenționată a bunurilor personale de către altă persoană. Toate acestea sunt forme pe care discriminarea le poate lua și este inevitabil pentru victimă să conștientizeze că este abuzată.


Cum se explică apariția și menținerea discriminării în contextul educațional?
În ceea ce privește cadrele didactice, discriminarea provine dintr-o gandire stereotipică, un pattern rigid și inflexibil de abordare a copiilor prin raportarea lor la un etalon,  imaginea ideală a copilului cu care fiecare cadru didactic și-ar dori să lucreze: ușor de modelat, compliant, motivat, perseverent, atent. Însă, experiența ne arată că puțini copii se încadrează în această ,,norma”, mulți au probleme de concentrare a atenției pe anumite tipuri de sarcini, au nevoie de motivație externă costantă pentru a menține eforturile pe care le fac pentru realizarea anumitelor sarcini, nu sunt interesați de materile sau modul de predare învechit sau au probleme în gestionarea emoțiilor proprii și în legarea unor conexiuni cu colegii. Astfel, apar tot felul de prejudecăți și jigniri la adresa acestor elevi.

Cu toate acestea, capacitatea intelectuală a elevilor nu este singura formă de discriminare pe care cadrele didactice o practică. Este de menționat că elevii cu dizabilități sunt aproape absenți din școlile de masă din cauza fricii de a fii discriminați. De asemenea, numeroase rapoarte demonstrează discriminarea și segregarea copiilor romi. Elevii cu probleme de greutate sunt, în egală măsură, victime ale discriminării în școli, alături de copiii din comunitatea LGBTQ+. Îngrijorător este că aceasta practina întâlnită peste tot în școala românească este, de fapt, mult mai răspândită printre elevi.  Cele mai multe studii au arătat ca doar 36% dintre copiii cu dizabilități sunt înscriși în învățământul de masă, iar 40% nu sunt școlarizați, de asemenea elevii de etnie romă sunt cei mai predispuși să abandoneze mediul școlar. În aceeași măsură, un studiu făcut de Asociația Accept a arătat că 61% dintre elevii LGBTQ+ au fost victime sau martori ai unei agresiuni, iar într-un sondaj realizat de Consiliul pentru combaterea discriminării s-a demonstrat ca 71% din copiii cu probleme de greutate au fost cel puțin o dată discriminați. În cadrul aceluiași sondaj, s-a sesizat că elevii care provin din familii sărace și elevii de culoare sunt, de asemenea, printre cei mai discriminați elevi.

Aceste numere sunt întru totul alarmante, făcându-ne, pe noi elevii, să ne întrebăm dacă sistemul de învățământ este într-adevăr sigur așa cum se pretinde. Mai înfricoșător este faptul că nu se încearcă luarea niciunei măsuri pentru a combate această problemă. Totuși, un lucru este clar, în toate clasele gimnaziale și liceale există raportări ale discriminării între elevi din toate posturile fenomenului: victime, observatori sau agresori.


Cum este afectată dezvoltarea unui copil în momentul în care acesta este discriminat?
Adesea, copiii care sunt victime ale discriminării suferă de probleme de natura psihică și emoțională. Conform psihologului Iona Țigan, cele mai frecvente afecțiuni de acest gen sunt: depresie, anxietate, tulburări de somn, stima de sine scăzută, imagine de sine distorsionată, scăderea randamentului școlar, a atenției și a concentrării, sentimente de izolare și de însingurare, probleme de greutate, risc crescut de abandon școlar și în cele mai grave situații suicid. Astfel, victimele acestor agresiuni se simt neajutorate și consideră că nu au pe nimeni care să le sprijine, crezând că nu vor putea ieși nicodată din aceasta situție. În unele cazuri victimele pot ajunge chiar ele agresori, acesta fiind un mecanism prin care se pot apăra.

Cel mai bun mod pentru victimă de a combate discriminarea ar fi comunicare cu părinții. Adulții ar trebui să îi încurajeze pe copii să vorbească cât mai deschis despre ceea ce se întâmplă la școala, ar trebui să trateze problema cu seriozitate și să încerce să o rezolve împreuna cu copilul lor. Din nefericire, mulți părinți nu creează un mediul confortabil pentru copil în care să poată să își exprime sentimentele, ca urmare elevii recurg la gesturi extreme pentru a se apăra sau pentru a se ascunde de aceste sentimente.


Există modalități de combatere a discriminării în mediul școlar?
Toate aceste incidente generate de comportamente discriminatorii reprezintă un semnal de alarmă, care semnalează necesitatea implementării unor măsuri preventive. Astfel, ar trebui dezvoltate măsuri într-o manieră participativă împreună cu părinții și elevii. O strategie care s-a dovedit eficientă în mediul școlar este reprezentată de întărirea parteneriatului școală-familie, prin organizarea de activități curriculare și extracurriculare legate de combaterea discriminării. Acordarea de sprijin elevilor aparținând grupurilor vulnerabile conform nevoilor acestora este o altă metodă care poate fi eficientă. De asemenea, o alta metoda care ar putea să reducă cazurile de discriminare este organizarea de activități care să stimuleze reflecția și gândirea critică a elevilor, precum: dezbateri, studii de caz, descrierea experiențelor de viață, implicarea activă în campanii de combatere a discriminării, analiza stereotipurilor prezentate de mass-media, exprimarea prin mijloace artistice (teatru, pictură etc.).

Cu toate acestea, pentru că stereotipurile și prejudecățile sunt o condiție necesară a discriminării, în primul rând, este necesară eliberarea de acestea. Dacă este vorba de propriile tale credințe, încearcă să faci o analiză critică a acestora. Caută sursele lor: provin din ceea ce ți-au spus alții (familie, prieteni), din ceva ce ai citit sau auzit, dintr-un eveniment anume? Încearcă să găsești niște contraexemple, niște excepții de la regulă. Atâta timp cât există măcar o excepție, înseamnă că nu putem aplica un stereotip sau o prejudecată fără a nedreptăți pe cineva.

Eliberarea de stereotipuri și prejudecăți poate fi facilitată și de interacțiunea cu oameni cât mai diverși, oameni care au altă naționalitate, etnie, religie, orientare sexuală decât tine, sau care au avut experiențe de viață diferite de ale tale. O dată ce vei reuși să cunoști oameni din diferite grupuri, vei constata că multe dintre credințele pe care le aveai în ceea ce-i privește erau false, iar multe dintre temerile tale erau nefondate.

Nu în ultimul rând, pentru a combate discriminarea nu trebuie să mai rămânem indiferenți atunci când cineva este jignit sau nedreptățit din cauză că face parte dintr-un grup minoritar. De multe ori, atunci când nu noi suntem victimele discriminării, preferăm să nu ne implicăm, însă o astfel de atitudine pasivă ne face complici la discriminare și ne pune în pericol propriile drepturi.

În concluzie, pot spune că, din păcate, foarte mulți elevi din ziua de azi nu îi acceptă pe cei diferiți. Tocmai, deoarece nu suntem uniți și nu înțelegem beneficiile diversității apare violența în școli, fie ea verbală sau fizică. Cu toate acestea, sunt optimistă în ceea ce privește producerea unei schimbări. Sunt de părere că din ce în ce mai mulți elevi încep să conștientizeze problema, iar aceasta înțelegere mutuală va reduce riscul discriminării și va contribui la crearea de condiții mai bune de învățătură pentru copii. Aceste condiții vor contribui, la rândul lor, la reducerea abandonului școlar și vor stimula încrederea de sine a elevilor.


Aveți încredere în noi și nu uitați: AVE începe schimbarea!