Școala de ieri și azi

Anastasia Ciobanu

Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat la pedagogie e că atât idealurile, cât și cerințele educaționale sunt într-o continuă dezvoltare datorată schimbărilor socio-culturale care intervin odată cu trecerea anilor. Astfel, am ajuns să mă întreb cât s-a schimbat sistemul de învățământ de la căderea comunismului și încotro se îndreaptă. Vă invit să descoperim împreună răspunsul până la finalul articolului.

După căderea comunismului, au avut loc reforme în multe domenii de o importanță majoră, inclusiv în Educație. Prima reformă a Educației a avut loc în 1997, sub Ministrul Educației Andrei Marga care a schimbat totul, însă rezultatele nu au fost cele așteptate, pentru că România nu era pregătită pentru o schimbare radicală. Reforma lui Andrei Marga a vizat schimbări în  structura anului școlar, la nivel de inspectorat, de directori. Acesta își dorea ca funcțiile de conducere de la nivelul școlii să fie obținute în urma unui examen, nu pe baza culorii politice. Anul următor, au fost introduse calificativele în ciclul primar, iar examenul de Bacalaureat a fost susținut din 6 probe, ca urmare, doar 70% din elevi promovează acest examen. 

Începând cu anii 2000, se instaurează haosul în Educație, profesorii nemulțumiți de salarii fac grevă timp de o lună, părinții nu înțeleg metodologia nouă de admitere la liceu, astfel  sute de elevi cu note bune ajung la licee submediocre.  Venirea Ecaterinei Andronescu a fost ca sarea pe rană. Aceasta a adus 10 modificări în mai puțin de șase luni ( aceste măsuri  au fost retrase a doua zi de la implementare sau chiar din proiect). Printre măsurile controversate propuse de Ecaterina Andronescu de-a lungul celor patru mandate din patru guverne diferite, având o durată între  doi ani și cinci luni și câteva luni, se numără:  reducerea cu 30.000 a numărului de locuri la liceu. Asta înseamnă desființarea a 1.200 de clase de liceu a câte 25 de elevi, segregarea copiilor cu nevoi speciale, limitarea opțiunilor pentru facultate, decalarea calendarului după care se țineau examenele importante.

În 2010, Daniel Funeriu începe o altă reformă, printre schimbările aduse de el numărându-se introducerea camerei de supraveghere în sălile de examen.
La ce va gândiți când auziți cuvântul “reformă”? Care sunt ingredientele de care ai nevoie pentru a face o reformă? Probabil vă gândiți la bani, dar, deși banii pot să fie echivalentul sării în această rețetă,  pentru a face un preparat bun ai nevoie doar de sare?  Degeaba ai sare dacă nu știi ce să faci cu ea, dacă nu folosești legume și alte ingrediente. Cu alte cuvinte, degeaba încerci să faci o reformă dacă nu implici persoanele  asupra cărora se răsfrânge direct reforma. 
Chiar dacă s-a încercat pe parcursul anilor schimbarea sistemului de învățământ, nimeni nu a mers direct la rădăcina problemei. Sistemul nu se raportează la nevoile elevilor.

Când Liviu Pop (Ministru al Educației 2017-2018) a fost întrebat dacă s-au făcut studii despre ce vor elevii să apară în manualele școlare, acesta a răspuns: “Absolut, s-au făcut studii acum...a...7 ani...17 ani?! Mint, s-au făcut în ‘97”.În acest moment, programa este depășită, metodele folosite în activitatea educațională nu sunt dintre cele moderne, iar nevoile elevilor nu reprezintă un factor important, pentru că nevoile unui copil care provine dintr-o familie cu multe provocări sunt diferite comparativ cu cele ale unui copil care se află la polul opus și are tot ce îi trebuie. Totuși, e greu să lucrezi diferențiat într-o clasă cu peste 25 de elevi.

O altă problemă ignorată este reprezentată de relația elev-profesor care este încă rigidă, strict profesională, bazată uneori pe frică, născându-se astfel o prăpastie între profesori și elevi. Vremurile s-au schimbat, iar abordarea folosită de profesori pe vremea părinților noștri nu mai e relevantă. Atunci, actul instructiv-educativ reprezenta o acțiune strict de însușire a unor informații  prin metode rigide, pedepsele fiind la ordinea zilei, elevii ajungând să învețe de frică.

Acum însă, activitatea instructiv-educativă nu reprezintă doar un schimb rigid de informații de sine stătătoare, ci o activitate complexă care vine adesea însoțită de metode și procedee noi, interactive, care îmbină teoria cu practica și care ajută la formarea gândirii critice în rândul elevilor. Meseria de profesor vine la pachet cu interacțiunea umană care este unul din cele mai frumoase lucruri și un factor important. Ca elev, dacă îmi place profesorul, învăț de plăcere, de drag, astfel o relație elev-profesor bazată pe respect reciproc poate aduce beneficii ambelor părți implicate.Chiar dacă sistemul e o mașinărie greoaie, bătrână, încă sunt cadre didactice extraordinare care se dedică trup și suflet și care inspiră la rândul lor elevi ca mine sau ca tine!

Deși nu se întrevede nicio schimbare radicală în viitorul apropiat, lucrurile nu sunt pierdute, încă există speranță, mai ales de la generația tânără.Așadar, până când se va întâmplă acest lucru, nu uitați că AVE începe schimbarea!